Anuarul IICCMER
Ghid editorial
Articolele integrale, în formă de draft, se trimit la următoarele adrese: anuar@iiccmer.ro, stefan.bosomitu@iiccmer.ro și cristian.dumitrescu@iiccmer.ro
TERMENUL LIMITĂ de trimitere a studiilor va fi comunicat în fiecare an odată cu lansarea Apelului la contribuții.
LUNGIMEA dezirabilă a articolelor este de maxim 60.000 semne (inclusiv spații), la 1,5 rânduri, font Times New Roman, mărime 12 puncte, cu margini 2 cm, text justified (aliniat stânga și dreapta).
ATENŢIE: Articolul trebuie precedat de un rezumat de maximum 250 de cuvinte și 4 cuvinte cheie. Vă rugăm să pregătiți și un rezumat în limba engleză. De asemenea, trimiteţi şi o prezentare autobiografică (afiliere instituţională, poziţie academică, studii, câmpuri de cercetare/interes, lucrări importante – ultimele 3 cărţi şi/sau studii) de 150 de cuvinte, care va fi inclusă într-o secțiune a volumului.
TABELE ŞI GRAFICE: Pot fi incluse în text tabele sau grafice. Ele trebuie numerotate şi trebuie să aibă un titlu sugestiv. Spre exemplu:
Tabel 1. Situaţia naşterilor în România, 1968
Sursa informaţiilor trebuie indicată imediat după tabel.
Dacă sugeraţi utilizarea de ilustraţii – fotografii, etc – vă rugăm să ni le trimiteți ca fişiere separate, în format .tif scanate la 300DPI. Numele fișierului foto trebuie să conțină numărul corespunzător fotografiei. Aveți grijă ca în interiorul textului să semnalați poziția fotografiei acolo unde doriți ca ea să fie inserată prin marcarea în culoare și în paranteze drepte: [foto 1]. Vă rugăm să adăugați și o explicație foto.
Fără anexe și/sau bibliografie: Datorită spaţiului limitat şi a numărului mare de articole, nu vom putea include surse (documente sau părţi din interviuri) ca anexe la articole și nici bibliografii la finalul studiilor. De aceea, citatele relevante trebuie integrate în text.
APARATUL CRITIC
Note de subsol: Vă rugăm să folosiţi note de subsol şi NU note de sfârşit.
Indicele numeric pentru notele de subsol se trec înainte de semnele de punctuaţie – punct, virgulă, etc – ex: gdssdsd[1]. – fără spaţii, în afara citatelor de sine stătătoare, când se pun după punct – ex. „dgdsfsddf sgdsdsg.”[2]
Stilul de citare: Pentru a limita intervenţiile coordonatorilor/editorilor în text, vă rugăm să folosiţi următorul stil standard de citare (utilizat de Editura Polirom):
Pentru cărţi:
Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o ţară ocupată, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, pp. 23-27.
Pentru prescurtarea lucrărilor cu mai mulţi autori, la a doua citare în aparatul critic se apelează la formula et. al.: Dan Petrescu et. al., op. cit., p. 35.
ATENŢIE: Potrivit practicii Editurii Polirom, se scrie întâi numele editurii şi abia după aceea numele oraşului, urmat de an.
Pentru cărţi editate:
Daniel Chirot (editor), The Origins of Backwardness in Eastern Europe, University of California Press, Berkeley, 1989, pp. 230-233.
Prescurtarea ed. este rezervată pentru ediţie. Aşadar, folosiţi „editor/i”.
Pentru capitole în cărţi:
Florin Alexandru Stănescu, Politica psihiatriei româneşti şi psihiatrie politică, în Romulus Rusan (editor), Anii 1973-1989. Cronica unui sfârşit de sistem, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2003, pp. 192-202.
Pentru referinţe la o notă de subsol:
Marius Tudor, Adrian Gavrilescu, Democraţia la pachet. Elita politică în România postcomunistă, Editura Compania, Bucureşti, 2002, p. 227, n. 30.
Pentru articole:
Charles King, „The Ambivalence of Authenticity, or How the Moldovan Language was Created”, în Slavic Review, vol. 58, no. 1, Spring 1999, pp. 117-142.
Pentru articole de ziar
Jessica Douglas Home, „Romania’s chief Rabbi Fances to Ceauşescu’s Tun”, în The Wall Street Journal, 28 June 1988, p. 10.
Pentru lucrări nepublicate:
Dorin Dobrincu, Archival sources pertaining to the history of Jewish in Romania. The case of National Archives of Romania, lucrare prezentată la 29th IAJGS International Conference on Jewish Genealogy, organizată de International Association of Jewish Genealogical Societies și de The Jewish Genealogical Society of Greater Philadelphia, Philadelphia, SUA, 4 august 2009.
În cazul în care cartea/capitolul/studiul/articolul are mai mulţi autori, indicaţi-i pe toţi. Folosiţi întotdeauna titlul în limba originală.
Ziarele, documentele guvernamentale şi lucrările nepublicate trebuie să fie identificate cât mai precis cu putinţă.
Pentru materiale de arhivă indicaţi locaţia şi titlul arhivelor, sursa în funcţie de sistemul de catalogare respectiv (fondul arhivistic), dosarul şi fila, după modelul următor:
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (prescurtare ANIC), fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 249/1989, f. 1.
Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (prescurtat ACNSAS), fond Documentar, dosar 1778, vol. 1, ff. 93-95.
Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte (prescurtare ASSC), dosar Situaţia Bisericii Ortodoxe Române (1988), neinventariat.
Pentru interviuri se vor indica: numele complet sau iniţialele intervievatului (rămâne la alegerea autorului), vârsta, sexul, religia/confesiunea (dacă se impune), ocupaţia/profesia, localitatea de domiciliu, data realizării interviului, cine a realizat interviul și unde se află acesta.
Pentru sursele citate de pe internet se vor reda: prenumele şi numele autorului, titlul documentului sau al lucrării complete (dacă este accesibilă), urmate de adresa de internet unde este disponibil(ă), apoi data accesării. Exemplu: Ion Vianu, „Revoltaţii erau declaraţi demenţi”, interviu de Diana Popescu, Digi24, 1 decembrie 2017, accesibil online la adresa https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/interviu-ion-vianu-psihiatrul-care-ne-pune-diagnosticul-ca-natie-831828 (29.04.2020).
Pentru menţionări succesive ale unei cărţi folosiţi op. cit., Ibidem sau Idem, după modelul următor:
- Daniel Barbu, op. cit., p. 17.
- Ibidem, pp. 19-21.
- Idem, Republica absentă…, pp. 29-30.
Nu se traduc titlurile din limbi străine de circulaţie, însă este recomandabil să se facă acest lucru pentru limbile regionale/locale.
Intrări bibliografice cu oraşe multiple: se redau toate.
Ex.: Budapesta, New York.
Oraşul în care a apărut revista se menţionează numai pentru revistele necunoscute (sau puţin cunoscute).
Pentru citate preluate de la alţi autori se foloseşte apud.