A apărut Volumul XIII al anuarului IICCMER, Locuri ale suferinței: închisori, lagăre și colonii

București, 2 aprilie 2019. La editura Polirom a fost publicat cel mai recent număr al anuarului Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Locuri ale suferinței: închisori, lagăre și colonii, Volumul XIII, 2018, coordonat de Clara Mareș, Lucian Vasile şi Ioana Manolache.  

Pe măsură ce comunismul s-a instalat, tot mai mulți oameni au fost încarcerați. Sancționate erau implicarea politică, conștiința civică sau, pur și simplu, opoziția de orice fel. De la an la an, în temnițe se constituia lumea deținuților politici: o societate fără drepturi, fără nume, accesibilă doar în mod direct. Soljenițîn o vedea ca pe un microunivers, antagonic „cetății”, dar care păstra treptele: aristocrația (privilegiații sistemului), o clasă intermediară (marea masă a deținuților) și marginalii (cei pedepsiți cu izolarea). Însă, dacă împărțirea societății reale era una abstractă, lumea penitenciară se dividea în aceste categorii în modul cel mai concret, tangibil.

Volumul XIII al anuarului IICCMER vorbește despre locurile în care s-a constituit și a existat această societate: închisorile, lagărele și coloniile de muncă forțată. O hartă a sistemului concentraționar românesc indică circa 100 de locuri de detenție. De la închisori-fluviu, precum Jilava, până la temnițe-stație terminus, precum Sighetul, de la locuri de exterminare prin muncă forțată în mină, la Cavnic, sau la tăiatul stufului, în Delta Dunării, de la izolarea totală a Râmnicului Sărat la suferințele neomenești ale Piteștiului, toate aceste locuri au închis între zidurile lor existențe, drame, tragedii.

Poate cel mai profund eroism constă în a rezista, o zi în plus, atunci când toate condițiile din jurul tău concură să dispari. Iar deținuții politici români au practicat acest eroism în fiecare zi, pentru mulți ani la rând. De aceea avem nevoie să medităm empatic la ceea ce a însemnat viața în penitenciarul comunist pentru a ne apropia de înțelegerea tăriei de care au dat dovadă oamenii închiși, alegând să nu renunțe niciodată la speranță. (Clara Mareș, cercetător IICCMER)

Cuprins:

Prezentarea autorilor

Notă asupra ediției (Clara Mareș)

Aspecte privind evoluția legislației în materia executării pedepselor privative de libertate în perioada 1929 – 1969 (Cătălin Constantinescu)

Târgu Ocna: o poveste despre viață și moarte (Alin Mureșan)

Colonia de muncă de la Cernavodă (Florin S. Soare)

O formă de represiune: alimentația deținuților politici în colonia de muncă Periprava (Constantin Vasilescu)

„Vocile” din „Închisoarea tăcerii”. Metode de comunicare între deținuții politici din închisoarea de la Râmnicu Sărat (1955 – 1963) (Cosmin Budeancă)

Volumul XIII este disponibil în librării și pe site-ul editurii Polirom: .

Pentru cei interesați de volumele I – XII, acestea pot fi achiziționate tot de pe site-ul editurii Polirom.

 

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail office@www.iiccmer.ro sau la numărul de telefon 021 316 7565.

***Despre IICCMER

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înfiinţată în 2005 şi aflată în coordonarea Primului Ministru. Rolul său rezidă, înainte de toate, în gestionarea şi analizarea din punct de vedere ştiinţific a perioadei totalitare şi a consecinţelor sale. În al doilea rând, IICCMER sprijină crearea şi implementarea unor instrumente educaţionale cu finalitate memorială, contribuind astfel la articularea contextului în care valorile şi drepturile fundamentale să fie receptate de societatea noastră post-totalitară. Nu în ultimul rând, IICCMER are rolul de a aduna, arhiva şi publica documente referitoare la memoria exilului românesc.

Mai multe detalii despre activitatea IICCMER: https://www.iiccmer.ro/ sau https://www.facebook.com/InstitutuldeInvestigareaCrimelorComunismului.